E război…

de Nicov Eugen

Hey lume ,
Mă auziţi?
Am inima în cicatrici
Căci e război , iar noi , răniți.

Hey lume, pământu-i în ruine ,
Unde am ajuns?
Sa ne fie luată pâinea
În care glontele-a pătruns .

E război în viaţa mea pripită,
Şi unde-i pacea? N-o găsesc.
Şi liniștea îmi e tîrîtă
Într-un joc de bani prostesc.

Şi cine oare mă ascultaă?
Şi cui să mă descătuşesc ?
Căci lumea acum e surdo-mută
Şi doar la bani se mai gândesc .

Hey,voi,spălați în sânge omenesc ,
ScăldAţi în bani robiţi de lume,
Mie silă să vă mai privesc ,
Ne-ați luat şi pacea fără nume.

Si cine oare ne-o va întoarce?
Pe mama, ce a fost furată…
Numele-i fiind „pacea”
Cum a fost cândva odată .

Mă adresez la voi, tiranii,
Căci inima vă e de piatră,
Nu Cumpărați nici cu toți banii
Pacea,ce a fost deja uitată .

Mi-e dor de tine Pace,
Sunt obosit să te aştept ,
Întoarce-te , căci lumea zace !!!

Şi ard făclii la noi în piept
Te rog să vii ,nu ne uita
Se pierd suflete-n ruine
Căci ne vor lua şi dragostea
Şi ziua cea de mâine.

Iar tu ,om drag ,ascultă-mă,
Vă strig din Basarabia uitată –
„Nu-ţi lăsa Dușmanul fără urmă,
Pacea,tot el cu sânge a furat-o…”

Reclame