Te rog…

de Nicov Eugen

13161172_1089498561093851_333053502_o
Și dacă îngeri bat la ușa vieții,
Și în inimă ard sute de făclii,
Să nu-mi uiți plângând pereții,
Te rog , iubire , să mai vii.

Și dacă ploaia mă va arde-n foc,
Și soarele-și va face gheață mii,
Să nu-mi pui amintirile la loc,
Te rog , iubire , să mai fii.

Și dacă viața-mi va fi jucată-n scene,
Și moartea o va regiza ,
Tu să nu-mi otrăvești sângele din vene,
Te rog , iubire , s-aplauzi nu uita.

Și dacă poza ta din suflet își va face ramă,
Și inimile noastre se vor mai iubi,
Tu să nu le faci vreo rană,
Te rog , iubire , nu mă părăsi.

Te rog să nu mă uiți nicând,
Te rog să nu-mi lași dragostea să piară,
Te rog să mă mai porți în gând
Căci inima îmi e amară.

Te rog prea multe din păcate,
Și acum că ești cu el de mână
Fericirea-mi suspină înecată,
Dar poezia va rămâne…

Îmi e amar și totodată dulce,
Căci risc să pleci fără să-mi spui ,
Și dacă ar fi să-mi fie moartea cruce
Voi fi din nou, al nimănui.

Astăzi stau cu ea de mână,
E tot mireasă , dar rochia e întunecată,
De azi , a inimii stăpână
Căci mă însor , dar pe lumea cealaltă…

Reclame