Scrisoare de adio…

de Nicov Eugen

c25996cf3ab729a2fa74ff503e3a9eda

fountain pen writing on paper

Obscur trăiesc din amintiri
În care tot mai zac speranțe,
Te mai iubesc , dar din priviri,
Discret mi-o zic : ”inimii condoleanțe„

Am cruci legate-n chin dumnezeiesc
Și-n lacrimi arse cu durere,
Și nu mă lasă să trăiesc
Acele timpuri efemere.

Timpuri scurse-n suferințe,
Și-n dor cumplit de-a ta făptură,
Firea-mi zace-n neputință,
Iar dragostea?… Falset…e o pictură

Dar, totuși te mai simt aproape,
Te-ai imprimat pe suflet , zău.
Și de-aș avea măcar o noapte
Să-ți pot zâmbi, să fiu al tău…

Să-ți pot privi și eu acolo,
Căci des mai plânge el săracul,
Dar ai plecat… și cânt doar solo…
În locul meu o face altul…

Și-acum cât dragostea-i amară
Pe foi întind dureri…cu brio.
Îi sunt străin și mă omoară,
Îți las scrisoare…de adio :

”Bolnav de tine și fără de scăpare
Iubesc,dar,iubit nu am mai fost.
Cu inima-mi grăbită și fără alinare
Post mortem , nu mai are rost”

Reclame