Cu drag , al tău trecut

de Nicov Eugen

Din sute de emoții spulberate infantil,
Și mii de îngeri ce tot mai zac plângand,
Îmi amintesc acele lacrimi de copil
Pe care le scurgeam , îndrăgostit fiind.

Mi-e dor , și te mai am în gânduri,
Tot mai iubesc , și tu să știi
Că viața-mi curge printre rânduri
Și fericit nu voi mai fi.

Tu dragoste sper să mă auzi,
Căci ai plecat fără să-mi spui.
Să-mi spui măcar „adio” , să mă acuzi!!!
Că sunt , cum sunt…al nimănui.

Să știi că tot ce-a fost , rămâne,
Și dreapta ceasului nu va mai fi vreodată,
În stânga însă, speranțe pline
Ce tot mai dor , și-mi fac doar pată.

Să știi că pata-i cancer de iubire
Ce tot crește efemer,
Și leacul se găsește-n pătimire,
Tu ai plecat, dar eu mai sper.

Să știi că sunt un antitot
Din clipa-n care m-ai lăsat,
Zadarnic caut antidot,
Nu pot să-ntorc ce ai uitat.

Să știi că visul meu e să te-ntorci.
E scris cu sânge , clar , pe suflet :
”Va reveni , tu speră , știu că poți …
Cu drag , sunt gândul tău pătat de cuget”.

Și știi , să uit nu e ușor…
Film , în care tu, o eroină.
Iar eu , un simplu privitor
Demult uitat ,pe-un ultim loc ce mă alină.

Un ultim loc pătimitor ,
Pe primul însă-i fericire,
Căci stă pripit alt privitor
Cu care împarți acum iubire.

Tu , viață , nu vezi? Mă omori !!!
Sunt gol , am fost și voi mai fi.
Și jur că dacă o să mor
Ploaia mea de lacrimi nu se va opri.

Te rog viață , te implor!
Nu o lăsa să plece.
Acordă-mi ultim ajutor
Și nu-mi va fi atât de rece.

Te rog să o întorci în acea zi de-april,
Zi în care inima a început să tacă,
Tăcea ca un nou născut copil
Și nu știa ce să mai facă.

Sărutul ei , mi-l amintesc și azi,
În care nu aveam suflare.
Iar ochii … tăcere sau extaz ?
Amintiri…trecute-n nepăsare.

Sunt orb și nu-ți aud privirea,
Și tot te simt , dar tu ?
Mi-ai sugrumat și fericirea !
Și ai plecat , fără răspuns , nici da , nici nu…

Bolnav și zac,
Sunt obosit căci n-am putut.
Dar am puteri și tac.
Cu drag , al tău …trecut.

Reclame