Tu nu vei şti

de Nicov Eugen

secret

Ai suflet în bucăți de puzzle,
E complicat dar sper…
Precum luna de după amiază
Lipind stele sus pe cer.

Ai zâmbet asemeni unui pom.
Înflorind , răsare viață…
Eu însă , un simplu domn,
Cerşind din tine…o speranță.

Ai chip scăldat în flori de mai,
Cu lacrimi prea uscate ,
Aş vrea să-nec sărutul numai
Dar , prea adînc … eşti prea departe…

Ai inimă zidită din credință ,
Dar zbuciumată pare…
A mea însă , e din suferință,
Crescut-ai aripi , ca să zboare.

Iar eu , am doar un singur gând –
Când vine ziua cea de mâine,
Să îți zâmbesc , dar tot mințind,
Căci nici nu ştii ce port în mine.

Suntem amici…prea falşi , cu greu,
Iar măştile , se vor rupe-n mii
Şi-mi va părea atât de rău ,
Căci ce vreau eu…tu nu vei şti…

Reclame