Scrisoare-n sânge…

de Nicov Eugen

images-cms-image-000035312

Sărut mâna viață,
Sunt „nimeni” care-ți scrie disperat:
„De ce mi-ai ars acea speranță,
Pictată-n sânge fiert şi-ndurerat?

De ce mi-ai pus la poale flori?
Căci negre sunt şi două numai.
Şi au miros funebru, mor?
Mă laşi să zac de dor acuma?

De ce-mi omori iubirea?
De ce-mi scrâşneşti din dinţi şi taci?
Mă laşi cu amintirea…?
Sau poate nu ştii ce să faci?

Eu ştiu, şi ştiu prea bine însă,
Dar tu-mi pui pietre-n cale, zău,
Te rog, aprinde-mi ceara stinsă,
De nu, mă fac în iad un zeu…

De ce mi-ai fost duşman mereu?
De ce-ai tăcut? Răspunde-mi?!
Oare ți-am zidit vre-un rău?
Arată-mi-l, ascuns e unde?!!!

Sunt înfrățit cu moartea .
Mi-a dat aseară recipisă.
Să plec cu ea foarte departe.
Acolo uşa-mi e deschisă…”

Reclame