Scrisoare de acolo…

de Nicov Eugen

Cerneala.png

Ştiu…
Că te chinuie o întrebare…
Cine sunt…
Şi de ce eu…un oarecare
Am venit fără anunț….
Îs nimeni, de viață înşelat
Cu ură…
Scuipat de dragoste, şi lăsat
De propria-mi sculptură
Pe care am creat-o eu!!!…
Dar n-am putut,
Căci bunul Dumnezeu
Altul m-a făcut…
M-a făcut scrisoare,
Trimisă de acolo
De unde…Nu mai doare:
„Bună dragă,
Azi, eşti sfântă-n calendar.
Şi-ți scriu pe-această filă
Pe care sper, să o primeşti în dar,
Şi s-o citeşti cu milă.
E scris cu alb pe alb,
Nu e magie,
Dar dacă poți citi ce scrie
Poate fi al tău pe veci
Şi sper să mă-nțelegi…
Căci acum câteva zile
Ți-am trimis cerneală,
Nu pastile
Pe care le sorbeai fără sfială
În trecut…
E foaie albă, tristă din păcate
Căci greu ia fost
Şi a trecut prin toate
Fără rost…
Acum,
Că ai şi foaie şi cerneală
Eşti liberă să scrii pe ea…
Fără îndoială
Ce-nseamnă dragostea…”

Reclame